Dragostea…poveste veche dar întotdeauna nouă!

Iubim…Iubim si vrem sa fim iubiti. Prima dragoste stim ca nu se uita niciodata, si ceva ramane in sufletul nostru dupa aceasta. Cu cat iubim mai mult, cu atat mai mult suntem raniti sufleteste. De ce? Nu spune nimeni ca dragostea este un pacat, toata lumea vorbeste despre iubirea crestina, iubirea adevarata. Cunoastem noi oare, aceste lucruri?

Ne aflam in aceasta generatie, unde e la moda sa iubesti pe interes… sa fii indragostit(a) de tipi(e) plini de bani, masini…Dar ce folos au acestea? Credeti ca Dumnezeu se implica intr-o relatie din interes? Nu, El este singurul care intalneste inimile acelor persoane. Cineva imi spunea sa ma rog pentru persoana iubita, ca inimile noastre sa se intalneasca prin rugaciune…si nu numai pentru persoana iubita, ci pentru aproape.

Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu, incepe sa iubeasca si pe aproapele intru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cand se gaseste o cat de mica pricina. Pentru ca nu a fost legata cu simtirea Duhului.

Dar in sufletul ce sta sub inraurirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar intampla sa se produca vreo suparare, totusi legatura dragostei nu se desface dintr-insul. Caci aprinzandu-se pe sine insusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, indata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar daca a fost ocarat sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet topeste in dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de galceava. (Diadoh al Foticeii)

,,Dragostea creştină, fie faţă de Dumnezeu, fie faţă de oameni, este o chestiune de voinţă. Dacă încercăm să facem voia Lui, noi împlinim porunca: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău”. El ne va da sentimente de dragoste dacă găseşte cu cale. Noi nu le putem crea şi nu trebuie să pretindem că sunt un drept al nostru. Lucrul cel mai important care trebuie ţinut minte este că, deşi sentimentele noastre fluctuează, dragostea Lui pentru noi nu fluctuează. Ea nu este micşorată de păcatele noastre sau de indiferenţa noastră; tocmai de aceea este neabătută în hotărîrea ei de a ne vindeca de acele păcate, oricît ne-ar costa pe noi şi oricît L-ar costa pe El.”

Tinererii din zilele noastre aleg foarte mult placerea trupeasca. Cand spun placere trupeasca ma refer la trupul acelei fete/baiat. Dar v-ati intrebat vreodata cum este sufletul acelei persoane?

Se spune ca tinerii indragostiti au o sumedenie de pacate. Aceasta afirmatie este complet gresita. Tinerii care se iubesc sincer, curat, sunt judecati foarte mult de straini, de vrajmasi..de cei care le vor raul. Dar nu ascultati la aceste lucruri rele…Dumezeu vede aceasta iubire si daruieste si mai multe bucurii acelor tineri!

Cautam iubirea, dar important este nu cand o cautam ci unde s-o cautam. Daca o vom cauta in timp ce pargurgem un drum ce Dumnezeu ni-l da noua, daca in cautarea noastra ii cerem ajutorul si Maicii Domnului,sunt sigura ca vom gasi persoana potrivita!

Frumuseţea vine din interior

Câţi tineri din ziua de azi se mai iubesc şi plac aşa cum sunt?Câţi dintre ei se mai bucură de o ieşire în parc, o vizită la mănăstire, un dialog despre Dumnezeu, o prăjitură făcută în casă? Răspunsul îl ştim cu toţii: din ce în ce mai puţini şi asta pentru că sufletul nostru nu mai este îndreptat spre Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Tinerii de astăzi asimileaza mai mult imaginile de la televizor, care nu sunt întotdeauna adevarate. Mass media promovează în exces un anumit tipar de frumuseţe, lecţii despre cum să te îmbraci, ce machiaj să foloseşti în tendinţe şi nu în ultimul rând sexualitatea. Fetele încearcă să fie în pas cu moda, îşi schimbă culoarea părului, pun valoare şi accent pe trupul lor trecător.

De aceea băieţii au ajuns să nu mai aprecieze o fată aşa cum este ea, sunt influenţaţi şi ei de imagini de un anumit fel, de promovarea sexualităţii. Unii dintre ei, dacă nu majoritatea de astăzi, caută să cunoască doar partea trupească prin desfrânare pentru că „aşa e moda”, să vadă dacă sunt „compatibili în pat”. Acest duh al desfrânării reprezintă luptea cea mai grea care se dă în sufletul tinerilor. Uităm adesea de valori esenţiale, de rugăciunea care ne luminează chipul şi sufletul, de răbdare, de frumuseţea naturii.

Materialul şi noua tehnologie încearcă să fie parte din viaţa noastră fără să ne dăm seama. Mai nou, tinerii se cunosc pe reţele de internet şi site-uri care promovează sexualitatea, muzica nu mai are nimic pur, care să liniştească sufletul ci mult zgomot pentru nimic. Mesajele din muzica de astăzi sunt transmise mai mult ca să ne manipuleze într-o anumită direcţie, cea a desfrâului, unele dintre ele ce-i drept. Nunta şi Botezul devin luxuri, dacă nu ai maşină eşti considerat sărac, dacă nu mergi în club să „agăţi fete” nu eşti la modă…acestea unele dintre concepţiile mai noi.

Fără iubirea lui Hristos nu suntem nimic, lumea aceasta nu contează, tot ce contează este sufletul nostru care trebuie mărturisit şi dezlegat din lanţul păcatelor. Dumnezeu este atât de bun, milostiv încât ne-a lăsat atâtea frumuseţi de care să ne bucurăm. Avem o natură deosebită, tot ce mâncăm şi bem, respirăm şi vedem, din mâinile Sale sfinte sunt făcute. Tatăl nostru ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa, avem un chip frumos şi deosebit, avem ochi de culori diferite, poartă a sufletului, avem buze subţiri să ne rugăm frumos, să dialogăm cu blândeţe, să sărutăm florile, icoanele şi Sfintele Moaşte. De ce să le otrăvim? De ce fetelor, să ne tundem şi să ne vopsim părul? Pentru ce unele fete işi pun silicoane şi fac operaţii estetice? Nu e păcat de lucrul Domnului, de ce să ascultăm de ispita cea rea? Sau de publicitatea excesivă care este doar o imagine pentru a influenţa şi schimba percepţia opiniei publice.

În faţa Lui Hristos nu ne vom prezenta cu frumuseţea exterioară, ci cu cea interioară. El doreşte să fim frumoşi la suflet, plini de dragoste şi blândeţe. Aşadar să nu ne stricăm trupul prin desfrânare pentru că este o plăcere deşartă.

Dragi tineri, să ne împrietenim cât mai repede cu Bunul Dumnezeu, să mergem la mărturisit, să ne fie drag nouă să ne mărturisim, şi să savurăm fiecare minut al Sfintei Liturghii până nu ne este luată nouă. Fără aceste taine Dumnezeieşti am fi fost morţi.

Iubirile pierdute nu sunt iubiri adevărate, iar frumuseţea exterioară de care ne îngrijim atât de mult unii dintre noi nu v-a conta niciun gram pentru mântuirea noastră. Nu uitaţi că singura imagine pe care trebuie să o urmăm este cea a icoanei Maicii Domnului, Mântuitorului şi sfinţilor noştri precum şi viaţa lor. Priviţi spre cer, spre Hristos, acolo veţi găsi frumuseţea şi iubirea. Mai întâi să ne îndrăgostim de Hristos, apoi vom putea să-i iubim şi să primim iubire şi de la oameni.

Frumuseţea interioară luminează şi întinereşte chipul, acolo să fim aşadar miss sau mister!