Pilda zilei-Minciuna cea buna

Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au intrat in targ, s-au desparut unul de altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei.

Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis:

- Sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre.

Acesta a zis:

- Eu, frate, astazi nu voi merge cu tine.

Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat zicand:

- Pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine ?

El a oftat si i-a spus, zicand:

- Eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu tine la chilia mea.

Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis:

- Frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru.

Si asa, ascultand fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul.

Si l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau.

Pilda zilei-Taci,fugi si te linisteste !!!!

Un frate suparat fiind de cineva, s-a dus la un batran la chilie si i-a zis:

- Parinte, un frate m-a necajit si ma supara dracul, ca sa-i rasplatesc si eu lui.

Zis-a lui batranul:

- Asculta-ma fiule, si mergi la chilia ta si linisteste-te, rugandu-te lui Dumnezeu cu deadinsul pentru fratele cel ce te-a nedreptatit si degraba te vei izbavi de patima.

Deci a facut fratele precum l-a sfatuit batranul. Si intr-o saptamana a sters Dumnezeu iutimea de la dansul, pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea pe care a aratat-o catre batranul.

Pilda zilei-Dragostea atrage dar peste dar

Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand:

- Pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ?

Raspuns-a lui batranul, zicand:

- Fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindca s-a stins dragostea intre preoti, fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult.

Pilda zilei-Ajuta pe fratele in chip tainic

Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau:

- Stii despre cuvantul lui avva Pimen ca este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija !

I-a raspuns lui avva Anuv:

- Dar cu ce sa zidim ?

Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis:

- Bine, sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau.

Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca si a cazut culionul cu bani in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie:

- Nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru.

Si intorcandu-se, au ramas cu pace.

UNIME SI TREIME IN DUMNEZEU

"Cand zic Dumnezeu, inteleg Tatal, Fiul si Sfantul Duh", scrie Sfantul Grigorie de Nazianz. Departe de a fi o forma de speculatie abstracta, invatatura despre Sfanta Treime a fost itntotdeauna pentru traditia patristica greaca o chestiune de traire religioasa-liturgica, mistica si, adeseori, poetica: "Indata ce cuget la Cel Unul, ma si invaluie stralucirea Celor Trei; indata ce Ii deosebesc, sunt trimis inapoi la Cel Unul. Cand gandesc la vreunul dintre Cei Trei, ma gandesc la El ca Intreg, iar ochii mei se umplu (de lacrimi de bucurie). Si cea mai mare parte din ceea ce gandesc imi scapa."

Baza acestei teologii trinitare, formulate de Parintii capadocieni in secolul al IV-lea, la sfarsitul controverselor ariene - teologie care a ramas normativa in toata perioada bizantina -, se afla in soteriologie. De fapt, Parintii erau preocupati nu de speculatie, ci de mantuirea omului. Invatatura niceeana despre deofiintime a insemnat "marturisirea deplinatatii Dumnezeirii in Hristos si afirma ca Intruparea a fost esentiala pentru actul rascumparator al lui Hristos". Ea sustinea, la fel, ca daca "Duhul nu este Dumnezeu desavarsit, El nu poate conferi sfintire".

In sine, invatatura capadociana despre Treime ramane total lipsita de sens daca nu ne amintim ca ea are ca scop sa sustina premisele hristologice si pnevmatologice: Logosul intrupat si Duhul Sfant se intampina si se experiaza intai ca lucratori dumnezeiesti ai mantuirii, iar numai dupa aceea sunt Ei descoperiti ca, in esenta, fiind un singur Dumnezeu.

Unime si Treime

Parintii capadocieni au adoptat urmatoarea formulare, care avea sa ramana criteriul teologiei ortodoxe trinitare din Rasarit: Dumnezeu este o singura fiinta in trei ipostasuri. Aceasta statornicire capadociana - date fiind circumstantele din secolul al IV-lea - n-a pretins niciodata ca ar fi ceva mai mult decat cea mai buna descriere posibila a tainei dumnezeiesti, iar nu solutia unui proces filosofic, asemanator "trinitatii de ipostase" plotiniene.

Parintii au afirmat intotdeauna ca noi nu putem cunoaste ce este Dumnezeu, ci doar ca El exista, deoarece El S-a revelat - in istoria mantuirii - ca Tata, Fiu si Duh. Dumnezeu este Treime, "iar acest fapt nu poate fi dedus din nici un principiu, nici nu poate fi explicat prin vreo ratiune suficienta, deoarece nu exista principii si nici cauze anterioare Treimii".

Atunci de ce aceasta descriere si aceasta terminologie sunt preferate altora? Indeosebi deoarece toate optiunile de care dispuneau atunci pareau nepotrivite din capul locului. Formula: "o sin­gura fiinta, trei persoane", de exemplu, n-a fost in stare sa excluda o Trinitate modalista, deoarece termenul "prosopon", cu toate ca se folosea in mod obisnuit pentru a desem­na "persoana", mai putea sa insemne si "masca" sau "aratare".

Pe de alta parte, Parintii capadocieni voiau sa afirme totodata ca Dumnezeu este unul si trei, ca atat unitatea cat si trinitatea Sa constituie realitati desavarsite. "Cand vorbesc dcspre Dumnezeu - scrie Sfantul Grigorie de Nazianz -, tu trebuie sa fii iluminat pe data de o singura fulgerare de lumina si de trei fulgerari. Trei in ipostasuri sau Persoane, daca prefera unii sa le numeasca astfel, caci noi nu ne vom certa cu privire la nume, atata timp cat silabele dau acelasi sens; dar cu privire la ousia, adica la Dumnezeire, vorbim despre unime (unul)."

Nu avem pretentii aici de tratare filosotica, desi se face un efort pentru utilizarea termenilor filosofiei in voga. Sensul ultim al termenilor insa este clar deosebit de sensul lor din filosfia greaca, iar nepotrivirea lor este recunoscuta cinstit. Acest lucru este deosebit de adevarat cu privire la ipostas - un tcrmen crucial in teologia trinitara si in hristologie. Nici in aristotelism, nici in neoplatonism nu s-a intentionat ca termenul sa desemneze o persoana in sens crestin (si modern), un agent, "posedand" propria-i natura si "lucrand" in consecinta, un subiect unic, a carui identitate absoluta nu poate fi rcprodusa in nici un chip. Impotriva "vechilor niceeni", Parintii capadocieni doreau sa evidentieze ca termenul niceean homoousion ("de-o fiinta") nu-L identifica pe Fiul cu Tatal la nivelul personal, ci doar la nivelul fiintei (al ousiei). "Nici nu este Fiul Tata, caci Tatal este unul, ci El este ceea ce este Tatal; nici Duhul nu este Fiu caci El este din Dumnezeu, fiindca Cel Unul-Nascut este unul singur: dar El (Duhul) este ceea ce este Fiul." Astfel, in Dumnezeu, "ce" este unul, dar cele trei ipostasuri sunt identitati personale, ireductibile una la cealalta in fiinta lor personala. Ele "poseda dumnezeirea", iar dumnezeirea se afla "in ipostasuri".

"Recunoastem caracterul ipostatic (al Duhului) prin faptul ca El (Duhul) Se reveleaza dupa Fiul si cu Fiul, si prin faptul ca Isi primeste subzistenta de la Tatal. Iar Fiul, Care Il reveleaza in Sine si cu Sine, pe Duhul, Care purcede de la Tatal, straluceste singur impreuna cu lumina cea nenascuta si nu are nimic in comun cu Tatal si cu Duhul in identitatea particularitatilor Sale, ci este revelat doar in insusirile proprii ipostasului Sau. Iar Tatal poseda caracterul ipostatic deosebit, de a fi Tata si de a fi independent de orice cauzalitate."

Acelasi accent personalist apare in insistenta Parintilor greci asupra "monarhiei" Tatalui. Contrar conceptiei care a prevalat in Apusul post-augustinian si in scolasticismul latin, teologia greaca atribuie ipostasului Tatalui inceputul "subzistentei" ipostatice, iar nu fiintei comune. Tatal este "cauza" si "principiul" naturii dumnezeiesti, care este in Fiul si in Duhul Slant. Si mai frapant este fap­tul ca aceasta "monarhie" a Tatalui este constant utilizata de catre Parintii capadocieni impotriva acelora care ii acuza de "triteism": "Dumnezeu este unul - scrie Sfantul Vasile eel Mare - deoarece Tatal este unul." Aceeasi gandire se afla si la Sfantul Grigorie de Nazianz: "Dumnezeu este firea comuna celor Trei, dar Tatal este unirea Lor." Pseudo-Dionisie vorbeste de asemenea de Tatal ca de "izvorul Dumnezeirii", iar Sfantul Ioan Damaschin, in a sa Expunere exacta, a credinei ortodoxe (Dogmatica), afirma de asemenea dependent fiintiala a Fiului si a Duhului de Persoana Tatalui: "Orice are Fiul de la Tatal, are si Duhul, inclusiv fiinta Sa insasi. Iar daca Tatal nu exista, atunci nu exista nici Fiul si nici Duhul; iar daca Tatal nu are ceva, atunci nu are nici Fiul, nici Duhul. Mai mult, din cauza Tatalui, adica deoarece Tatal exista, exista Fiul si Duhul; iar din pricina Tatalui, Fiul si Duhul au tot ceea ce au."

Acceptand Niceea (hotararile doctrinare de la Sinodul I Ecumenic, 325), Parintii capadocieni au eliminat subordinatianismul lui Origen si al lui Arie, dar au pastrat intr-adevar - impreuna cu intelegerea proprie a vietii ipostatice - un subordinatianism biblic si ortodox, sustinand identitatea personala a Tatalui ca originea suprema a intregii fiinte si lucrari dumnezeiesti: "Cei Trei sunt un singur Dumnezeu cand sunt contemplati laolalta; fiecare este Dumnezeu din pricina monarhiei Tatalui."

Dezvoltandu-si binecunoscuta sa invatatura despre chipul lui Dumnezeu in om, Sfantul Grigorie de Nyssa defineste un aspect al existentei personale umane clar deosebite de aceea a lui Dumnezeu: fiecare persoana umana poseda puterea de a se reproduce pe sine, in timp ce in Dumnezeu exista numai "una si aceeasi Persoana din care se naste Fiul si purcede Duhul". Astfel, neamul omenesc se afla intr-un proces continuu de fragmentare, putand sa-si redobandeasca unitatea numai prin adoptarea sa de catre Tatal in Hristos - adica devenind copii ai ipostasului unic care da nastere fara fragmentare sau multiplicare. Origine a unitatii din Treime, Tatal restaureaza unitatea creatiei prin adoptarea umanitatii in Fiul Sau, Noul Adam, in care omenirea este "recapitulata" prin lucrarea Duhului.

Nefiind speculatie intelectuala abstracta, invatatura despre Sfanta Treime se afla chiar in inima trairii religioase bizantine: Trinitatea imanenta se manifesta ca Treime "iconomica", adica drept revelarea mantuitoare a lui Dumnezcu in istorie. Faptul se evidentiaza deosebit de clar si in Sfanta Liturghie, indeosebi in canonul euharistic. Ca rugaciune solemna adresata Tatalui de catre comuni­tatea umana adoptata - unita in Fiul intrupat si invocandu-L pe Duhul Sfant -, Euharistia este cu adevarat Taina unitatii dumnezeiesti, fiind revarsata asupra oamenilor. Aceeasi realitate trinitara este exprimata in nenumarate cantari, presarate prin perioadele liturgice bizantine. Iata o cantare solemna de la Cincizecime, atribuita imparatului poet Leon al VI-lea (886-912) si constituind o prelucrare a celebrului Trisaghion:

"Veniti, popoare, sa ne inchinam Dumnezeirii treiipostatice,
Fiul in Tatal, cu Duhul Sfant.
Ca mai inainte de timp Tatal a nascut pe Fiul, impartasindu-I Lui vesnicia Sa si Tronul Sau;
Iar Duhul Sfant era in Tatal, impreuna slavit cu Fiul.
O Putere, O Fiinta, O Dumnezeire pe care toti o cinstim si zicem:
Sfinte Dumnezeule, Cel ce ai facut toate prin Fiul, cu impreuna lucrarea Duhului Slant;
Sfinte Tare, prin Care L-am cunoscut pe Tatal si pe Duhul Slant salasluit in lume;
Sfinte fara de moarte, Duhule Mangaietor, Cel ce purcezi din Tatal si locuiesti in Fiul.
Treime Sfanta, marire Tie."

In invatatura trinitara latina clasica, "Tatal, Fiul si Duhul Sfant Se deosebesc doar in mod "relational". Oricare ar fi interpretarea data ideii de "relatie" inclusa in aceasta declaratie, este clar ca gandirea occidentala a recunoscut primatul ontologic al unitatii fiintiale fata de diversitatea personala la Dumnezeu. Adica, Dumnezeu este unul in fiinta, mai putin in Persoanele dumnezeiesti, Care sunt defi­nite in termeni de relatii.

In gandirea bizantina insa - ca sa facem uz de o expresie luata de la Sfantul Maxim Marturisitorul - "Dumnezeu este tot atat unime cat si treime", si probabil ca exista o tendinta atat in cult cat si in formularile filosofice - distincte de declaratiile doctrinare - sa se acorde o anumita intaietate diversitatii personale asupra unitatii de fiinta. Referirea la "deofiintimea" (omoousianitatea) niceeana a constituit raspunsul bizantin la acuzatia de "triteism".

Insa aceasta referire nu putea fi hotaratoare in ea insasi, pentru simplul motiv ca gandirea patristica greaca - si indeosebi aceea a capadocienilor - a presupus intotdeauna ca punct de plecare teologia apofatica: anurne, ca fiinta lui Dumnezeu si, prin unnare, sensul suprem al raporturilor (relatiilor) ipostatice s-au inteles ca fiind total mai presus de intelegere, definire sau demonstrare.

Chiar notiunea ca Dumnezeu este atat Unime cat si Treime era o revelatie ce ilustra aceasta incomprehensibilitate. Caci nici o realitate, accesibila mintii, n-ar putea fi atat "una" cat si "trei". Dupa cum spune Vladimir Lossky: "Incomprehensibilul Se reveleaza pe Sine in insusi faptul de a fi incomprehensibil, caci incomprehensibilitatea Sa este inradacinata in faptul ca Dumnezeu este nu numai Fire, ci si Trei Persoane."

Cunoasterea lui Dumnezeu este posibila, prin urmare, numai intr-atat cat El Se reveleaza pe Sine, ca Treime imanenta, in "iconomia" mantuirii, intr-atat cat transcendentul lucreaza la nivelul imanent. In unitatea fundamentala a acestor "acte" sau "energii" ale lui Dumnezeu Parintii greci, indeosebi Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie de Nyssa, descopera semnul decisiv si existential al unitatii fiintei lui Dumnezeu.

Binecunoscutul argument al Sfantului Vasile in favoarea dumnezeirii Duhului Sfant consta in faptul ca Duhul poseda aceeasi "energie" ca si Tatal si ca Fiul. La fel, Sfantul Grigorie de Nyssa demonstreaza unitatea fiintiala a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant din unitatea lucrarii Lor. Acest argument, de asemenea, se integreaza in contextul polemicii capadocienilor impotriva lui Eunomiu, care afirma posibilitatea cunoasterii fiintei lui Durnnezeu. Nici o cunoastere referitoare la Dumnezeu nu este cu putinta - afirmau capadocienii - fara numai din "energiile" Lui. Treimea "iconomica", revelata in lucrarea lui Dumnezeu din lume este, deci, singura baza posibila pentru a afirma ca Dumnezeu este, intr-adevar - paradoxal si incomprehensibil - Treime transcendenta si imanenta.

Invatatura Sfantului Grigorie de Nyssa despre "energii" este bine descrisa de G.L. Presage: "La oameni, in ciuda solidaritatii intregii specii, fiecare individ actioneaza separat, astfel incat este cuvenit sa-i privim ca multi. Nu este tot asa in privinta lui Dumnezeu. Tatal niciodata nu lucreaza independent de Fiul, nici Fiul independent de Duhul. Lucrarea dumnezeiasca incepe totdeauna de la Tatal, continua prin Fiul si se desavarseste in Duhul Sfaut; nu exista lucrare individuala separata a vreuneia dintre Persoane; energia trece invariabil prin Cei Trei, desi rezultatul nu inseamna trei lucrari, ci una singura".

In realitate, principiul aristotelic potrivit caruia fiecare "natura" isi are propria sa "energie" - adica o manifestare perceptibila existential -, asigura fundalul terminologic pentru conceptul patristic de "energie". (Gasim aceasta terminologie utilizatita si in hristologie, unde Sfantul Maxim Marturisitoiul, de pilda, va sustine ca cele doua firi din Hristos presupun doua "energii" sau vointe). Totusi, semnificativ, diada aristotelica: natura-energie (fire-lucrare) n-a fost socotita suficienta in sine cand s-a aplicat lui Dumnezeu, fiindca in firea lui Dumnezeu factorul lucrator (activ) decisiv este ipostatic.

Din acasta cauza, "energia" dumnezeiasca reflecta viata comuna a celor trei Persoane. Aspectele personale ale subzistentei dumnezeiesti nu dispar intr-o singura "lucrare", si intr-adevar, numai viata treimica a lui Dumnezeu se comunica si se impartaseste in "energie": prin "energie", deci, ipostasurile dum­nezeiesti se arata in intrepatrunderea lor": "Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine" (Ioan 14, 11). Persoanele umane, desi de asemenea sunt de o fire si de o fiinta, ele actioneaza dezunit si adesea in conflict unele cu altele. Dar in Dumnezeu, perihoreza exprima dragostea desavarsita si, prin urmare, unitatea desavarsita a "energiei", a celor trei ipostasuri, insa fara vreo amestecare sau contopire. "Energia", deoarece este intotdeauna treimica, este mereu expresie si impartasire a dragostei: "Precum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi: ramaneti in dragostea Mea" (Ioan 15,9).

Probabil ca numai in contextul invataturii despre perihoreza trebuie sa intelegem singurul pasaj din opera Sfantului Grigorie Palama, unde pare ca el s-ar fi inspirat din iniaginea "psihologica" augustiniana a Sfintei Treimi. Palama scrie: "Acest Duh de sus al Cuvantului este ca iubirea tainica a Tatalui catre Cuvantul tainic nascut; El este dragostea ce o are Cuvantul, Fiul iubit, fata de Tatal Care L-a nascut. Fiul face aceasta intrucat El vine de la Tatal impreuna cu aceasta dragoste, iar aceasta dragoste ramane firesc asupra Lui."

Deoarece intreaga atitudine fata de Sfanta Treime este diferita la Palama de aceea a Fericitului Augustin, desigur, datorita acestei interpretari personaliste ce se poate da chipului "psihologic" este ea folosita aici pentru a sugera taina treimica: dragostea uneste cele trei ipostasuri dumnezeiesti si, prin propria lor "energie" sau "lucrare" comuna, dragostea lor se revarsa asupra celor vrednici sa o primeasca.

John Meyendorff

Sfanta Mucenita Eugenia

Sfanta Eugenia era originara din Roma. Parintii ei, Filip si Eugenia, primind de la imparat o inalta dregatorie, au plecat in Alexandria, cu fiica lor. Pe cand erau in Alexandria, fiica lor Eugenia si-a parasit pe ascuns parintii. S-a imbracat barbateste a luat cu ea doua slujnice si intr-o noapte, a fugit de-acasa. S-a dus la un episcop si a primit de la el sfantul botez. Si-a tuns parul capului, s-a numit Eugeniu si foarte de dimineata s-a dus in graba la o manastire. Acolo a trait in osteneli, in nevointe, in trude, in privegheri de toata noaptea si a savarsit toata virtutea. Stralucea ca un mare luminator, asa ca fratii l-au rugat sa le fie staret. Nu voia, dar silit de cuvintele si de dragostea lor a primit. Si asa, nu cuvantul ci fapta a aratat tuturor pe Eugeniu mare si prea stralucit. Chipul lui ii atragea pe toti. Cum atrage magnetul fierul, asa atragea pe toti, ca sa se desfateze de vederea faptelor lui bune. Dar o femeie Melantia, neagra la suflet, cum ii era numele, venita cu poporul ca sa se inchine la manastire, s-a indragostit nebuneste de chipul frumos al lui Eugeniu. Si s-a facut ca e bolnava de o boala indelungata si l-a rugat pe Eugeniu sa-i ingaduie sa-i spuna boala numai lui indeosebi, ca altfel nu se poate vindeca. Melantia ii graia cu lacrimi si cu cuvintele ei inselatoare i-a miscat inima lui Eugeniu. Curat la inima fiind, a primit-o, fara sa-si dea seama de viclenia ei. Cand s-a gasit singura cu staretul, taciunele desfranarii a aprins si mai mult inima Melantiei spre dragoste. Si ca un orb, care-si pierde lumina ochilor, aprinsa de patima, a cautat sa aduca ocara lui Eugeniu, dar pentru ca nu si-a ajuns scopul, Melantia s-a dus la prefectul orasului, tatal Eugeniei, si a facut plangere, ca in cutare manastire staretul inseala cu cuvinte viclene pe femeile cinstite si ca desfranatul a indraznit sa o necinsteasca chiar si pe ea. Cand prefectul a auzit acestea s-a umplut indata de manie si a trimis in graba la manastire sa aduca pe Eugeniu, staretul manastirii, si pe monahi. Sa-i aduca legati ca pe niste oameni vinovati, inchinatori mincinosi si facatori de rele, sa se infatiseze inaintea scaunului sau de judecata si sa dea socoteala de faptele lor. Si s-au infatisat partile la judecata. A inceput sa graiasca Melantia. A acoperit cu ocari pe dumnezeiescul staret; l-a batjocorit si l-a defaimat cat a vrut. Striga, si arata cu degetul pe staret prietenilor, il facea ticalos, iar pe monahii de sub ascultarea lui, stricati. Cu glas mare a strigat si a zis: "Ascultati-ma toti, ca va spun adevarul!" Cat este de mare rabdarea Ta, Doamne Atotputernice!

Atunci Eugenia si-a rupt hainele de pe ea si a aratat celor de fata priveliste infricosatoare si ne mai vazuta. Apoi a grait cu indraznire tuturor: "Se cuvine ca noi calugarii sa suferim, cu multumire, ocarile, batjocura si chinuirea trupului. Dar pentru ca sa nu se faca de batjocura haina calugareasca iata va spun ca sunt femeie; sunt fiica judecatorului. Judecatorul este preaiubitul mea tata. Sotia lui e mama mea. Acestia de langa mine mi-s frati, nu-i numesc robi".

Toti au ramas incremeniti de cuvintele Eugeniei. Oricine va fi cuprins de uimire cand va afla cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia. Pe cand era inca la Judecata foc a cazut din cer peste casa ei si a ars pana la temelie.

Zguduit de cele petrecute, tatal Eugeniei a parasit toata marirea, bogatia si desfatarea vietii si s-a botezat. A ajuns pastor credinciosilor din Alexandria, si-a sfarsit viata muceniceste, omorat de sabiile necredinciosilor, si a zburat cu bucurie la cerestile locasuri.

Dupa savarsirea tatalui ei, mama ei impreuna cu ea au parasit Alexandria, tara cea straina, si manate de dor s-au dus sa locuiasca in Roma, patria lor. Atunci a dat porunca imparatul ca toti crestinii sa jertfeasca idolilor, de nu, sa moara. Eugenia, care stralucea inaintea tuturora, ca era aprinsa de dragoste pentru Hristos, a fost legata cu o piatra grea si aruncata in apa, dar a scapat nevatamata cu minune. Pentru aceea i s-a taiat capul cu sabia si a zburat cu bucurie spre Hristos, doritul ei Mire.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfintei Mucenite Vasila;
- Sfantului Mucenic Filip, tatal Sfintei Eugenia;
- Sfintilor Protu si Iachint;
- Sfantului Cuvios Nicolae monahul;
- Sfantului Mucenic Ahaic;
- Sfantului Cuvios Antioh;
- Sfantului Cuvios Vitimion;
- Sfantului Cuvios Afrodisie;
- Sfantului Cuvios Grat:
- Sfantului Mucenic Ahmed.

Maine, 25 decembrie, serbam Nasterea Domnului - Craciunul.

Pilda zilei-Sfatul cerut trebuie si implinit

Un frate a mers odata la Avva Felix, impreuna cu cativa mireni. L-a rugat fratele sa le spuna cuvant, insa batranul tacea. Dupa ce l-au rugat mult, batranul le-a zis:

- Vreti sa auziti cuvant ?

Au raspuns:

- Da, avva.

Atunci le-a spus:

- Acum nu mai este cuvant. Atunci cand intrebau fratii pe batrani si faceau ce le spuneau batranii, Dumnezeu le dadea cuvant pentru folosul celor care intrebau. Acum, insa, pentru ca intreaba, dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la batrani si nu gasesc ce sa graiasca, fiindca nu mai este cel care sa lucreze.

Auzind aceasta, au suspinat si au spus:

- Roaga-te pentru noi, avva !

Pilda zilei-Lucrurile dracului

Odata, o femeie i-a adus parintelui Irodion*, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei.

Iar cuviosul parinte Irodion i-a raspuns:

- Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta !

- Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este.

- Dar n-ai dat-o ieri diavolului ? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta !

Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea nu a mai dracuit.

Nota :

*Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu a fost duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica.
Acesta a fost staret al Manastirii Lainici, judetul Gorj.
Trupul sau a fost gasit in chip minunat, din randuiala dumnezeiasca. Astazi, parintele este propus canonizarii.

Top 10 obsesii romanesti

1. Obsesia cu "casa pe pamant".
Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa aiba casa pe pamant. Nu
conteaza ca vei sta ORE IN SIR in trafic !!! Nu conteaza nimic! Casa pe
pamant sa fie !

2. Obsesia televizorului.
Romanul e devorator de televiziune. S-au facut niste cercetari si cica
noi
am fi cam cei mai avizi din Europa. Adica ne uitam cel mai mult la
televizor.
Si asta e geniala, avem cele mai multe televiziuni !!! Mi se pare
fascinant
ca romanul este "europeanul" cel mai telespectator avand in vedere ca in
Romania sunt, cu cateva exceptii, cele mai imbecile si mai de prost-gust
productii !

3. Obsesia Coelho.
Daca n-ai citit Coelho... n-ai viitor frate! "Pai am citit Dostoievski,
Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stanescu..." "Te pisi pe ei !
Citeste Coelho !"

4. Obsesia tzatzelor.
Aproape toti producatorii TV au urmatoarea obsesie: "Tzatzele aduc rating
!"
Si stiti ce e misto! Ca de cativa ani incoace s-a dovedit a fi complet
fals.
Oamenii au la dispozitie internetul pentru femei. Dai un click si gata !
Cine mai asteapta emisiunea cu "Mama Natura" ca sa-i "dea in cap lu'
mutu".
(scuze Adriane dar asa e expresia ! Daca vrei schimbam: "sa'i dea in cap
lu'
Chivu")

5. Obsesia messenger.
Asta e, totusi, un fenomen global. Pai daca a ajuns mama sa-mi dea buzz
si
sa-mi reproseze ca stau pe invisible...

6. Obsesia haiduceasca.
Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit roman devine haiduc la
orice
nunta. Fura mireasa, cere rascumparari. .. Si dup-aia, haiducia maxima:
"Pusca si cureaua lataaaaaa... ".
Apoi recunoaste ca e impotent: "Ce barbat AM FOST odataaaaa... "

7. Obsesia auto.
In Romania exista cea mai dinamica piata auto. Punct. Pe strazile noastre
exista masini cum n-au vazut nici parizienii, nici londonezii.. . Punct.

8. Obsesia carnii din congelator.
Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti sute de feluri de carne
si
la 4 dimineata, romanul inca isi mai incarca pana la refuz congelatorul.
Sa
fie acolo... Cine stie...

9. Obsesia celularelor
Pentru roman, telefonul mobil reprezinta un statement. Am vazut
vanzatoare
in magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu,
desi
eu poate castig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge
un
om cu salariu de 10 milioane sa aiba un mobil de 20 de milioane ? Si sa
dea
beep cu el !!!!!!!

10. Obsesia "daca ala nu face, de ce sa fac io?".
Asta de obicei e completata si cu o doza de mandrie: "Ce? Sunt mai
prost?!"
DA !


K

Puterea rugaciunii- Rugaciunea are mare putere

Oamenii pot sa se vindece intr-adevar in biserici atunci

cand ating sfintele moaste sau sanctuarele. Oamenii de
stiinta din Petersburg au dovedit-o si au descoperit si
mecanismul „material" al acestui fenomen divin....

„O rugaciune este un remediu puternic", spune Valeri
Slezin, seful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al
Institutului de Cercetare si Dezvoltare Psihoneurologica
Bekhterev din Petersburg. „Rugaciunea nu numai ca regleaza
toate procesele din organismul uman, dar ea repara si
structura grav afectata a constiintei. "


Profesorul Slezin a facut ceva de necrezut - a masurat puterea rugaciunii. El a inregistrat electroencefalogramele
unor calugari in timp ce se rugau si a captat un fenomen
neobisnuit - „stingerea" completa a cortexului
cerebral. Aceasta stare poate fi observata numai la
bebelusii de trei luni, atunci cand se afla langa mamele
lor, in siguranta absoluta. Pe masura ce persoana creste,
aceasta senzatie de siguranta dispare, activitatea
creierului creste si acest ritm al biocurentilor cerebrali
devine rar, numai in timpul somnului profund sau al
rugaciunii, asa dupa cum a dovedit omul de stiinta. Valeri
Slezin a numit aceasta stare necunoscuta „trezie usoara,
in rugaciune" si a dovedit ca are o importanta vitala
pentru orice persoana. Este un fapt cunoscut ca bolile sunt
cauzate mai ales de situatii negative si afronturi care ne
raman infipte in minte.

In timpul rugaciunii, insa, grijile se muta pe un plan
secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibila
atat vindecarea psihica si morala cat si cea fizica..

Slujbele bisericesti ajuta si ele la ameliorarea sanatatii.
Inginera si electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicala si Biologica a condus
peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile
sanatatii unor enoriasi inainte si dupa slujba. A rezultat
ca slujba in biserica normalizeaza tensiunea si valorile
analizei sangelui. Se pare ca rugaciunile pot sa
neutralizeze chiar si radiatiile.

Se stie ca dupa explozia de la Cernobil, instrumentele de
masura pentru radiatii au aratat valori care depaseau
capacitatea de masurare a instrumentului. In apropierea
Bisericii Arhanghelului Mihail insa, aflata la patru km de
reactoare, valoarea radiatiilor era normala.

Oamenii de stiinta din Petersburg au confirmat, cu ajutorul
experimentelor efectuate, ca apa sfintita, semnul Crucii si
batutul clopotelor pot sa aiba, de asemenea, proprietati
vindecatoare. De aceea, in Rusia, clopotele bat intotdeauna
in cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care
bat omoara virusii de gripa, hepatita si tifos. Proteinele
virusilor se incovoaie si nu mai poarta infectia, a spus Angelina
Malakovskaia. Semnul crucii are un efect si mai
semnificativ: omoara microbii patogeni (bacilul de colon si stafilococii) nu numai in apa de la robinet, ci si in
rauri si lacuri. Este chiar mai eficienta decat aparatele
moderne de dezinfectie cu radiatie magnetica.

Laboratorul stiintific al Institutului de Medicina
Industriala si Navala a analizat apa inainte si dupa
sfintire. A rezultat ca daca se citeste rugaciunea Tatal
Nostru si se face semnul Crucii asupra apei, atunci
concentratia bacteriilor daunatoare va fi de o suta de ori
mai mica. Radiatia electromagnetica da rezultate mult
inferioare. Astfel, recomandarile ortodoxe de a binecuvanta
orice mancare sau bautura nu au numai o valoare spirituala,
ci si una preventiva. Apa sfintita nu este numai purificata,
ci ea isi schimba si structura, devine inofensiva si poate
sa vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale..
Spectrograful indica o densitate optica mai mare a apei
sfintite, ca si cum aceasta ar fi inteles sensul
rugaciunilor si l-ar fi pastrat. Aceasta este cauza
acestei puteri unice de a vindeca.. Singura limita este ca
vindeca numai pe cei credinciosi. „Apa „distinge"
nivelul de credinta al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia.

Atunci cand un preot sfinteste apa, densitatea optica este

de 2,5 ori mai mare, atunci cand sfintirea este efectuata de
o persoana credincioasa laica, numai de 1,5 ori mai mare,
dar cu un om botezat si necredincios, fara cruce la gat,
schimbarile au fost nesemnificative.

O SOTIE INTELEAPTA

Dupa 25 de ani de casatorie, intr-o zi mi-am privit sotia si i-am spus: - Iubito, acum 25 de ani stateam cu chirie, aveam o masina ieftina, dormeam pe o canapea si ne uitam la un televizor cu ecran de 14' alb-negru, dar in fiecare noapte adromeam alaturi de o blonda sexy de 25 de ani. Acum avem o casa mare, o masina buna, un pat mare un TV color cu plasma,dar adorm si ma trezesc langa o femeie de 50 de ani. Draga mea, cred ca am deja o problema pe care as dori s-o rezolv cumva... Sotia mea fiind o femeie inteleapta, mi-a spus:

- Tu du-te si cauta-ti o blonda sexy de 25 de ani, ca eu ma voi ocupa ca tu sa stai din nou cu chirie, sa conduci o masina ieftina si sa dormi pe o canapea...

Pilda zilei-Toate ni se randuiesc spre folos

Odata, mergand spre cetate, Sfantul Efrem Sirul acest lucru il cerea de la Dumnezeu, zicand:

- Doamne, Iisuse Hristoase, invredniceste-ma ca intrand in cetate sa ma intalnesc cu acel barbat care va fi puternic a-mi grai cele spre folosul sufletului.

Astfel rugandu-se, cand a ajuns la portile cetatii era ingrijorat. "Cum adica se va apropia de acel batran, ce va afla de la dansul si ce folos va dobandi?!" Deci, calatorind astfel cu atintirea mintii, o femeie indata il intampina si aceasta era o desfranata. Negresit al lui Dumnezeu lucru era acesta, caci pentru cele bune de multe ori le randuieste tainic pe cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, astfel intalnind pe desfranata, statea uimit oarecum, cautand catre dansa, mahnindu-se si patimind intru sine cu sufletul, ca nu i s-a implinit cererea dupa rugaciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea, vazandu-l, iarasi privea la dansul cu ochi necuviosi. Si fiindca astfel multa vreme se priveau unul pe altul, vrand sa o rusineze, si intru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis:

- Pentru ce nu te rusinezi, o, femeie, privind la mine cu ochii atintiti ?

Si aceea zi-se:

- Dar mie asa mi se cuvine, a privi la tine, caci din tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cuvine a te uita nu catre noi, ci in pamant, din care ai si fost luat.

Acestea auzindu-le Sfantul Efrem a multumit si femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, si lui Dumnezeu ii inalta multumire; care chiar si prin cele fara de nadejde, de multe ori, poate face lucruri bune.

Sfantul Ierarh Petru Movila; Sfanta Mucenita Anastasia

Petru Movila s-a nascut la 21 decembrie 1596, fiind al patrulea fiu al voievodului Moldovei -Simion Movila. Tatal sau a murit la 1607 si sub domnia lui Stefan Tomsa (1611), familia lui Petru Movila s-a retras in Polonia, unde avea multe rude. Si-a continuat studiile la Colegiul Fratiei Ortodoxe din Liov. Petru Movila a vizitat in 1622 vestita manastire Pecerska, unde s-a imprietenit cu staretul Zaharia Copistensclii si cu mitropolitul Iov Boretchi al Kievului. A fost tuns in monahism la Lavra Pecerska, dupa anul 1625, iar in toamna anului 1627, la varsta de 31 de ani, a fost ales egumen al manastirii. In anul 1632, la moartea mitropolitului Iov, a fost ales in unanimitate Mitropolit al Kievului, Galitiei si a toata Rusia. In aceasta calitate a alcatuit o "Marturisire Ortodoxa“, in limba latina, care a fost aprobata de Sinodul de la Iasi din 1642 si confirmata de toti patriarhii ortodocsi.

Mitropolitul Petru Movila a pus pe colaboratorii sai sa faca cunoscuta viata duhovniceasca a calugarilor si ieromonahilor din Lavra Pecerska. Astfel au aparut cartile: Patericul Sfintilor din Pecerska (Kiev 1634) si Minunile Pesterilor Kievului (Kiev 1638). De asemenea s-a scris si despre icoanele facatoare de minuni din Pecerska. El insusi a tradus si publicat tratate ale Sfintilor Parinti pentru indrumare in viata duhovniceasca si ascetica a preotimii si a conducatorilor sai. A trecut la cele vesnice pe 22 decembrie 1646.

Canonizarea Ierarhului Petru Movila a fost savarsita de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 si proclamata la 15 decembrie a aceluiasi an, dar inscrisa in calendarul acestei Biserici la 31 decembrie. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, in sedinta sa de lucru din 12-13 martie 2002, praznuirea Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului, la 22 decembrie.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintei Mare Mucenite Anastasia Romana;
- Sfântului Mucenic Hrisogon;
- Sfintei Mucenite Teodota si a fiilor ei;
- Sfântului Mucenic Zoil.

Maine, 23 decembrie, facem pomenirea Sfintilor 10 mucenici din Creta.

Asunto: Ce pot vedea unele suflete in timpul procesiunilor

Iata ceva pentru suceveni J si nu numai… Bogdan (nume care inseamna “daruit de Dumnezeu”, ca si grecescul “Teodor”), a primit in timpul unei procesiuni cu moastele Sf Ioan cel Nou de la Suceava o “bomboana duhovniceasca” menita sa il intareasca pe drumul mantuirii. Pentru cateva momente, granita dintre lumea aceasta si cea de dincolo s-a inlaturat, si el a putut sa vada ceea ce nu toti oamenii au posibilitatea sa vada. Monahul caruia i-a dezvaluit aceasta i-a confirmat Taina, indemnandu-l sa nu se sperie, dar nici sa nu se mandreasca. Stiti ca si in viata Parintelui Paisie Aghioritul aflam ca acesta ajunsese la un asemenea nivel de nepatimire si curatire, incit putea sa isi vada propriul inger… Stiu ca ne este mai de folos sa ne vedem pacatele, ca sa nu ne indepartam de smerenie, dar cite aripi de dor dupa mantuire, dupa Ierusalimul ceresc, poate prinde unui suflet de om vederea ca in palma a existentei cit se poate de reale a lumii Vesnice, pe care majoritatea oamenilor au ajuns sa o conteste din pricina materielniciei propriilor ochi, care nu mai cred decit in ceea ce vad. Si ochii acestia, fiind preponderent materielnici, ca sa nu spun “exclusiv”, cum sa le mai fie ingaduita “vederea” ?

“Iisus a tamaduit orbirea ochilor, dar n-a putut tamadui orbia rautatii. Orbia rautatii nu are leac, dar are pedeapsa" ne spune parintele Arsenie Boca. Asadar, iata de ce nu putem “vedea” – pentru ca nu ne curatam de materielnic si mai ales de rautate. Acelasi parinte ne spune ca “lepadarea de sine” este principala lupta pe care trebuie sa o ducem in timpul vietii pamantesti. In timpul procesiunii la inmormantarea parintelui Arsenie Boca - un alt crestin cu viata imbunatatita - a vazut pe cer scris cu litere din nori: ENOH...

Din intelepciunea parintelui Rafail Noica

" Deci iubirea este de o subtirime, de o gingasie, de o duiosie a unei dari de sine pe care noi nu o inchipuim, ca suntem inca grosolani in biologia noastra si badarani in neduhovnicia noastra. Dar in sensul acesta vreau sa zic ca dragostea este o traire de o deosebita subtirime, a carei incalcare este o deosebita durere. Iata insa ca cel ranit, cel care iubeste si se raneste nu este cel care moare: cel care moare este cel ce incalca dragostea. Cel care iubeste se raneste nu atata ca este lepadat, dar se raneste vazand ca cel iubit al lui, pentru pacatul ce il face impotriva lui, va muri. "

.....

"Deci Zosima era un om desavarsit, iar calatoria ca sa atinga inaltimea Mariei Egipteanca era mai lunga. Si a ramas uimit Zosima. Vedeti ce scrie cartea: a ramas pana la urma ucenicul acestei sfinte. "

.....

"Parintele Paisie Aghioritul spune undeva ca cineva l-a acuzat ca “Voi, monahii sunteti pomi sterpi, ca voi nici; macar nu aduceti viata in lumea asta“. Si zice: “Ce zici, mai frate? Ca daca vreun monah sterp, cum ii zici, se sfinteste, el si dupa moarte naste: naste din femei sterpe zamisliri, naste din pacatosi sfinti, naste din morti, prin; minunile acestea, invieri, si alte minuni de negrait“. "

Sfanta Iuliana; Sfantul Temistocle

Sfanta Iuliana a trait la sfarsitul secolului al III-lea, inceputul secolului al IV-lea. Era fiica unor parinti bogati, care au logodit-o cu Eleusie, un senator pagan. Iuliana a refuzat sa se casatoreasca cu Eleusie, motivand ca nu este crestin. Din aceasta cauza, tatal fetei o va da in mainile lui Eleusie, spre a fi judecata si pedepsita. Pentru ca a refuzat sa se inchine idolilor pagani, Iuliana a fost spanzurata de par, i s-au ars parti ale trupului cu fiare inrosite si a fost aruncata intr-un cuptor incins, din care a iesit nevatamata. Vazand cele intamplate, 500 de barbati si 130 de femei au lepadat credinta pagana. Din porunca lui Eleusie toti au fost ucisi, impreuna cu Iuliana, care avea doar 18 ani.

Sfantul Mucenic Temistocle

Sfantul mucenic Temistocle a trait pe vremea imparatului Deciu, in Mira Lichiei, fiind pastor de oi. Ighemonul Asclipie, pornind prigoana impotriva crestinilor, il cauta pe Sfantul Dioscorid. Temistocle, care il ascunsese, a spus ca nu stie unde este, dar s-a dat pe sine marturisind ca este crestin. Pentru aceasta marturisire a fost atarnat de un lemn si lovit pana i s-a sfasiat pantecele. Apoi a fost tarat pe piroane ascutite de fier si asa si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu.

Tot astazi, facem pomenirea:
- sfintilor 500 de mucenici din Nicomidia;
- sfintelor 130 de femei din Nicomidia.

Maine, 22 decembrie, facem pomenirea Sfantului Ierarh Petru Movila, mitropolitul Kievului.

Asunto: Unirea dintre doi oameni Dragostea dintre soţi

"- Maică Stareţă, i-ai scris urări lui Dimitrie, care

acum se căsătoreşte?

-I-am scris. Părinte.

-Adu-mi felicitarea să completez şi eu ceva: "Hristos

ş

i Maica Domnului să fie cu voi. Dimitrie, îţi

dau binecuvântare să te cerţi cu toată lumea, în afară

de Măria. La fel şi Măriei". Ia să văd dacă vor înţelege la

ce mă refer? Cineva m-a întrebat: "Ce uneşte mai mult

pe bărbat cu femeia?". "Recunoştinţa", îi răspund.

Unul iubeşte pe celălalt pentru ceea ce îi dăruieşte.

Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul

ş

i ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranţa

că o poate proteja.. Femeia este doamna casei, dar şi

o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar

ş

i hamalul ei..

Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei, pentru

ca existând un climat paşnic în familie, să-şi poată

îndeplini datoriile lor duhovniceşti. Pentru a trăi în chip

armonios soţii trebuie din început să pună ca temelie

a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se

află în nobleţea duhovnicească, în jertfirea de sine şi

nu în dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească.

Atunci când există dragoste şi jertfire de sine,

totdeauna se pune unul în situaţia celuilalt, îl înţelege

ş

i-1 doare. Şi atunci când cineva îl primeşte pe

aproapele său în inima sa îndurerată, îl primeşte pe

însuşi Hristos, Care îl umple cu şi mai multă veselie

duhovnicească.

Atunci când există dragoste chiar şi departe de s-ar

afla unul de celălalt, atunci când o cer împrejurările, se

află aproape, pentru că dragostea lui Hristos nu poate

fi limitată prin distanţe. însă atunci când,

Doamne fereşte, soţii nu au dragoste între ei, deşi s-ar afla

aproape, în realitate însă se află departe unul de altul.

De aceea trebuie să se străduiască să păstreze

dragostea în toată viaţa lor şi să se jertfească unul pentru

celălalt.

Dragostea trupească îi uneşte la exterior pe oamenii

lumeşti, dar numai atâta vreme cât există factori

lumeşti (bani, frumuseţe, poziţie socială, etc. - n. tr.),

ş

i îi desparte atunci când ele dispar, ducându-i astfel la

pierzare. în timp ce, atunci când există dragostea

duhovnicească, cea scumpă, chiar dacă unul dintre

soţi îşi pierde aceşti factori, aceasta nu numai că nu-i

desparte, ci îi uneşte şi mai mult. Atunci când există

numai dragoste trupească, şi dacă, de pildă, femeia

află că soţul ei a privit la alta, atunci îi aruncă vitriol în

ochi şi îl orbeşte. în timp ce, atunci când există

dragoste curată, o doare mai mult şi caută cu orice

chip să-1 aducă iarăşi pe drumul cel bun. Astfel vine

harul lui Dumnezeu. "

Parintele Paisie Aghioritul

Pilda zilei - Pocainta pana si pentru o smochina

Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul:

- Cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o, am mancat-o. Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand.

Pilda zilei-Tacerea e scara cereasca

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ?

Iar batranul i-a raspuns:

- Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele.

O, liniste fara de galceava !
O, scara cereasca !
O, fara de grija, maica umilintei !
O, fara de grija, luminatoarea sufletului !
O, tacere vorbitoare cu ingerii !
O, tacere, stralucitoarea inimii !
O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui !
O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi !

O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!"

Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul

Sfantul Ignatie Teoforul (35-107) - se crede ca a fost sirian de origine si ca, inainte de convertirea sa la crestinism, ar fi fost pagan si mare persecutor al crestinilor. Potrivit traditiei, Ignatie a fost episcop de Antiohia. A suferit moarte martirica la Roma, in timpul domniei imparatului Traian (98-117). A fost arestat, impreuna cu alti crestini, in timpul persecutiei din Antiohia si pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare in amfiteatrul de la Roma. A luptat impotriva celor care sustineau ca Hristos a avut un trup aparent: „Fiti, prin urmare, surzi cand vi se vorbeste de altceva decat de Iisus Hristos, Cel din semintia lui David, Fiu al Mariei, Cel Care cu adevarat S-a nascut, a mancat si a baut, Care cu adevarat a fost prigonit in timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevarat a fost rastignit si a murit in vazul celor ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt, Care cu adevarat a inviat din morti" (Catre Tralieni, IX, 1). A predicat neincetat unirea in jurul episcopului, inconjurat de prezbiteri: „Aveti grija sa nu luati parte decat la o singura Euharistie; caci nu exista decat un singur trup, Domnul nostru Iisus Hristos, si un singur potir spre unirea cu sangele Sau; un singur jertfelnic, dupa cum un singur episcop cu preotii si diaconii, impreuna cu mine slujitori". Particele din moastele sale se afla in Catedrala episcopala din Galati, la Schitul Darvari din Capitala si la Manastirea Tismana.
Tot astazi, serbam Înaintepraznuirea nasterii Domnului si face pomenirea:
- Cuviosului Filogonie, patriarhul Antiohiei;
- Sfintilor Mucenici Evghenie si Macarie:
- Sfantului Mucenic Ioan din insula Tasos.
Maine, 21 decembrie, facem pomenirea Sfintei Mucenite Iuliana.

Pilda zilei-Bunatatea mangaie orice neputinta

Povestea avva Sisinie anahoretul, zicand:

Intr-o zi eram in pestera mea de langa Sfantul rau Iordan. Pe cand citeam Ceasula al treilea, iata ca vine o femeie saracina si intra in chilia mea. S-a asezat inaintea mea si s-a dezbracat pana la piele. Eu nu m-am tulburat, ci mi-am continuat canonul cu toata linistea si frica de Dumnezeu. Cand am terminat canonul, i-am spus in evreieste:

- Aseaza-te jos sa-ti vorbesc si fac tot ce vrei.

Ea s-a asezat si i-am spus:

- Esti crestina sau pagana?

- Crestina.

- Nu stii ca desfranatele sunt osandite?

- Da, stiu.

- Dar atunci de ce vrei sa faci desfranare? am intrebat-o.

- Pentru ca nu am ce manca, mi-a raspuns ea.

Atunci i-am zis:

- Sa nu mai curvesti ! Vino aici in fiecare zi.

Si i-am dat de mancare din ceea ce Dumnezeu imi da, pana ce am plecat din locul acela.

Pilda zilei-Taierea voii castiga pe fratele

Se spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata s-a aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea pe el mai marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazandu-l tare ostenit, a umplut un pahar cu vin si luand sabia in mana, i-a zis batranului:

- De nu vei bea, te omor.

Si cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand si-l castige, a luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de la el, zicand:

- Iarta-ma, avvo, ca te-am necajit !

Si a zis batranul:

- Cred lui Dumnezeu, ca pentru paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si in cel viitor.

Zis-a mai marele talharilor:

- Cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi mai face rau nimanui.

Si a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui Dumnezeu.

Pilda zilei-De care lume sa fugim?

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Cum se cade a sedea cu tacere calugarul in chilia sa ?

Batranul i-a raspuns:

- A sedea calugarul in chilie, este ca sa-si aduca aminte pururea de starea sa inaintea lui Dumnezeu si sa-si pazeasca, dupa putinta sa, mintea si inima de gandurile necuvioase, cele semanate de vrajmasul si aceasta este a fugi de lume.

Fratele i-a zis:

- Ce este lumea ?

Iar batranul i-a raspuns:

- Lumea este a lucra peste fire si a-ti implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup decat de suflet, a-ti petrece viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult pentru agonisita trupeasca decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule.

Pilda zilei-Fata de masa din altar

> Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare
deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul
Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba...
Muncesc din greu, rapara peretii,
> tamplaria, refac picturile,
> curata si... termina totul pe 18
> decembrie! Pe 19 insa
> incepe o vijelie cumplita, care
> desprinde o bucata din
> acoperis, iar apa scursa le
> distruge o portiune mare
> dintr-un perete lateral...
> Intristat ca trebuie sa amane
> slujba de inaugurare, preotul
> pleaca spre casa, dar pe
> drum se opreste la o licitatie in
> scopuri caritabile si
> acolo ii atrage atentia o fata
> de masa brodata, de
> o mare finete, care avea in mijloc
> o cruce; isi da seama
> ca are exact dimensiunea portiunii
> de perete avariat, o
> cumpara si se intoarce la biserica.
> Intre timp incepuse
> sa ninga, iar in statie zareste o
> doamna in varsta care
> tocmai pierduse autobuzul. O invita
> sa-l astepte pe
> urmatorul in biserica, iar el
> incepe sa fixeze fata de
> masa pe peretele avariat. Doamna
> asteapta absenta
> intr-un colt; deodata isi ridica
> ochii si, socata, il
> intreaba pe preot de unde are fata
> de masa cu initialele
> ei(EBG)... Ii povesteste apoi ca ea
> o brodase in Austria
> in urma cu 35 de ani, in
> timpul razboiului. La
> venirea nazistilor e nevoita sa
> plece in graba si-si
> lasa in urma sotul, care este
> arestat si trimis in
> lagar... e ultima data ca-l mai
> vede... Impresionat,
> preotul vrea sa-i returneze fata de
> masa, dar ea ii
> spune ca e mai bine sa ramana in
> biserica.... Tot ceea ce
> poate sa faca este sa o conduca pe
> doamna intristata
> acasa....
>
> Slujba
> de inaugurare a bisericii reuseste
> de minune, iar la
> sfarsit preotul isi conduce spre
> iesire noii enoriasi;
> cand revine observa pe un scaun un
> domn in varsta cu
> ochii pironiti pe fata de masa...
> Barbatul ii
> povesteste indurererat ca fata de
> masa fusese brodata de
> sotia lui, care disparuse pe
> timpul ocupatiei
> naziste si pe care o credea
> moarta... Preotul il roaga
> sa-l insoteasca intr-o scurta
> plimbare cu masina si il
> duce la domiciliul batranei doamne,
> unde asista la cea
> mai impresionanta revedere de
> Craciun... (Intamplare
> adevarata povestita de un preot
> pentru a ilustra
> "misterioasele cai ale
> Domnului")