luni, 21 decembrie 2009

Asunto: Unirea dintre doi oameni Dragostea dintre soţi

"- Maică Stareţă, i-ai scris urări lui Dimitrie, care
acum se căsătoreşte?
-I-am scris. Părinte.
-Adu-mi felicitarea să completez şi eu ceva: "Hristos
ş
i Maica Domnului să fie cu voi. Dimitrie, îţi
dau binecuvântare să te cerţi cu toată lumea, în afară
de Măria. La fel şi Măriei". Ia să văd dacă vor înţelege la
ce mă refer? Cineva m-a întrebat: "Ce uneşte mai mult
pe bărbat cu femeia?". "Recunoştinţa", îi răspund.
Unul iubeşte pe celălalt pentru ceea ce îi dăruieşte.
Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul
ş
i ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranţa
că o poate proteja.. Femeia este doamna casei, dar şi
o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar
ş
i hamalul ei..
Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei, pentru
ca existând un climat paşnic în familie, să-şi poată
îndeplini datoriile lor duhovniceşti. Pentru a trăi în chip
armonios soţii trebuie din început să pună ca temelie
a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se
află în nobleţea duhovnicească, în jertfirea de sine şi
nu în dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească.
Atunci când există dragoste şi jertfire de sine,
totdeauna se pune unul în situaţia celuilalt, îl înţelege
ş
i-1 doare. Şi atunci când cineva îl primeşte pe
aproapele său în inima sa îndurerată, îl primeşte pe
însuşi Hristos, Care îl umple cu şi mai multă veselie
duhovnicească.
Atunci când există dragoste chiar şi departe de s-ar
afla unul de celălalt, atunci când o cer împrejurările, se
află aproape, pentru că dragostea lui Hristos nu poate
fi limitată prin distanţe. însă atunci când,
Doamne fereşte, soţii nu au dragoste între ei, deşi s-ar afla
aproape, în realitate însă se află departe unul de altul.
De aceea trebuie să se străduiască să păstreze
dragostea în toată viaţa lor şi să se jertfească unul pentru
celălalt.
Dragostea trupească îi uneşte la exterior pe oamenii
lumeşti, dar numai atâta vreme cât există factori
lumeşti (bani, frumuseţe, poziţie socială, etc. - n. tr.),
ş
i îi desparte atunci când ele dispar, ducându-i astfel la
pierzare. în timp ce, atunci când există dragostea
duhovnicească, cea scumpă, chiar dacă unul dintre
soţi îşi pierde aceşti factori, aceasta nu numai că nu-i
desparte, ci îi uneşte şi mai mult. Atunci când există
numai dragoste trupească, şi dacă, de pildă, femeia
află că soţul ei a privit la alta, atunci îi aruncă vitriol în
ochi şi îl orbeşte. în timp ce, atunci când există
dragoste curată, o doare mai mult şi caută cu orice
chip să-1 aducă iarăşi pe drumul cel bun. Astfel vine
harul lui Dumnezeu. "
Parintele Paisie Aghioritul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu